vineri, 29 martie 2013

Dansul clipelor

O anumita melancolie si tristete e necesara vietii, pentru a o simti mai intens. 

Eu nu pot fi numai fericita si nici nu-mi doresc asta. Daca cineva mi-ar darui o potiune de fericire vesnica nu as accepta-o. Nu as putea sa ma dezic de melancolia clipelor, de subtila sensibilitate si tristete care parca intensifica emotiile. Imi sustrag energia la fel de bine dintr-o stare fericita cat si dintr-una care ma face sensibila. 

Dualitatea este cea mai dulce experienta :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu