Imi place sa observ cat de diversa este lumea, cat de infinite sunt posibilitatile si cum iau ele nastere. Parca totul este doar infinit. Si desi uneori ma sperie acest infinit, uneori ma si entuziazmeaza teribil.
Simt cum totul urmeaza o schimbare, cum viata mea incepe in sfarsit sa prinda un contur clar si luminos. Am trecut peste mai multe lucruri, am schimbat lucruri la mine, lucruri pe care le purtam in spate si care nu imi mai erau de folos. Ma simt usurata cumva si simt cum incet incet totul incepe sa prinda alte sensuri.
Am inteles acum ca lumea este cu totul duala. Ca iluminarea nu este o stare de fericire maxima, de extaz suprem in care ramai pe vecie. Cred ca a trai in aceasta lume inseamna sa inveti sa ii cunosti ritmurile. Pentru ca totul este ca o unda sinusoidala si ne miscam cand in sus cand in jos. Si atunci cand integrezi asta cu adevarat si nu te mai temi de punctele de jos realizezi ca nu exista o diferenta intre un punct de sus si unul de jos daca incerci sa te folosesti de ambele. Totul este creatie. In fiecare punct creem o multitudine de puncte noi si totul se extinde.
Am invatat sa astept atunci cand nu stiu ce sa fac, am invatat sa ma incred in mine si sa ma bucur cu totul de ceea ce simt, sunt si fac. Mi-am dat seama de cate ori in viata mea nu ma bucuram de ceea ce faceam si de mine insami. In ultima vreme mi-au revenit in minte atatea momente frumoase in care puteam sa ma bucur, dar eu le negam. Atatea momente in care puteam sa fiu fericita cu mine, dar nu eram.
Nu stiu daca acum sunt mai inteleapta, mai luminata sau mai desteapta in vreun fel. Simt doar ca ma simt libera si usoara si in sfarsit pot sa ma bucur de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu