luni, 6 decembrie 2010

Un exercitiu de constientizare

Va propun urmatorul exercitiu:

Imaginati-va in acest moment, in aceasta secunda, ca va aflati exact acolo unde va doriti sa fiti. Sunteti in punctul la care visati si sperati cu fiecare secunda. Aveti totul. Locul perfect la care visati, relatiile pe care vi le doriti, activitatile care va bucura cel mai mult, statutul social, recunostiinta oamenilor, dragostea, intelegerea, tot. Aveti totul in momentul acesta. Tot ceea ce visati acum sa ajungeti deja sunteti. Ai ajuns deja in varful nazuintelor tale cele mai fabuloase. Ai tot. Ce simti?


Cu increderea ca m-ati urmat in acest exercitiu de imaginare va confesez ca eu nu am simtit nimic fabulos. Din contra. Am simtit un gol ciudat si o intrebarea ce imi dansa in minte: si acum ce urmeaza? Si asta fiindca teleportati dintr-o data la capatul drumurilor noastre vom rata bogatia experientelor ce le-am fi acumulat daca am fi mers pe drum. Fiindca defapt ceea ce ne dorim cel mai mult nu este sa ajungem acolo unde zicem ca vrem sa ajungem ci sa parcurgem drumul pana acolo. Exact! Drumul, cum am mai spus si alta data, este cel ce ne trezeste dorintele si fanteziile.

Deci scopurile noastre sunt precum un combustibil pentru a ne tine in miscare. Drumurile ne aduc experientele, acele savuroase experiente atat de minunate pentru suflet din care ajungem sa extragem seva cunoasterii. Suntem ca niste mici copii intr-o lume fantastica. Doar ca nu ne putem experimenta pe noi, nu putem stii cine suntem pana cand nu ne lovim de tot ceea ce nu suntem. Si asta se intampla experimentand.
Pana cand nu vom putea trece prin toate acele "acesta nu sunt eu" nu vom putea stii "cine sunt eu". Fiindca, hilarul acestei situatii provine tocmai din faptul ca aceasta lumea duala isi imprima amprenta pana si pe cautarea noastra. Nu putem fi nimic decat in relatie cu ceva. In izolare nu mai existam. Caci nu putem afla nimic decat experimentandu-ne direct in relatie cu altceva. Si poate ca la sfarsitul cautarii vom vedea ca am fost dintotdeauna aceiasi si toate sunt cuprinse in noi.

Si atunci zambiti va rog. Caci orice destinatie aveti acum in minte, orice scop maret si fantastic, orice vis, orice dorinta ea este acolo doar pentru a va da ocazia de a merge pe un drum. Drumul acesta reprezinta maretia. Asa ca va invit inca odata sa va bucurati de el. Sa il simtiti cu toate simturile. Sa mergeti atenti, explorand imprejurimile. Sa mergeti constienti si prezenti de el cu minunea fiecarei secunde in suflet.

Drumul acesta suntem noi insine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu