sâmbătă, 18 decembrie 2010

Nemurire

Cant o cantare dulce...si joc sotronul pe un varf de nori. Privesc inainte si inapoi si imi aleg un drum. Apoi fac saltul. Pfffiiiuuuuu..ce zbor. Alunec ca o frunza dintr-un copac, ma sparg de stanci precum un val, chicotesc precum un copil, iubesc precum un soare, ma daruiesc precum un dumnezeu. Ma asez pe un portativ si ma las cantata la infinit. Ma torn intr-un pahar si ma beau pana la fund. Trag pleoapele peste mine si chem ingerii sa ma viseze. Si de fiecare data incerc ceva nou. Iar acum sunt iar in varful norilor, cu aripi de fluture, si ma pregatesc de zbor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu